Ediţia bilingvă a Fragmentelor lui Aristotel îşi propune să ofere cercetătorilor filosofiei, dar şi publicului iubitor de înţelepciune, originalele şi traducerea unor fragmente din opere aristotelice altfel pierdute, ca instrument pentru aprofundarea gândirii aristotelice şi a receptării acesteia.

Ediţia Fragmentelor lui Aristotel

Lucrarea îşi propune introducerea în circuitul predării şi studierii operei aristotelice în ţara noastră a mărturiilor şi fragmentelor păstrate în operele altor autori clasici (greci şi latini), privind operele de tinereţe ale autorului Metafizicii.

Semnificaţia cunoaşterii acestor texte rezultă din istoria paradoxală a transmiterii operei aristotelice, a cărui faimă în epoca elenistică şi în Antichitatea Târzie s-a bazat în principal pe circulaţia dialogurilor sale şi a altor lucrări “exoterice” astăzi pierdute în cea mai mare parte, în vreme ce uriaşa influenţă exercitată asupra Evului Mediu european a provenit din difuzarea unor texte de „uz intern” ale şcolii sale, regăsite ulterior şi aflate într-o opoziţie mai mult sau mai puţin pronunţată cu poziţiile celor dintâi. Din acest punct de vedere, fragmentele în cauză, în special cele ale dialogului Eudemos, ale Protrepticos-ului, ale tratatului Despre Idei şi ale notiţelor faimoasei expuneri a lui Platon Despre Bine, au stat în centrul tentativelor de reconstituire a procesului desprinderii lui Aristotel de sub influenţa lui Platon, şi în genere al evoluţiei gândirii aristotelice, întreprinse în prima parte a secolului al XX-lea de Werner Jaeger, Ernesto Bignone şi elevii acestora. Ele conţin de asemena informaţii cruciale despre şcoala lui Pitagora şi mai ales despre stadiul ultim al gândirii lui Platon, intens speculate de către cercetătorii aşa numitelor „doctrine nescrise” ale întemeietorului Academiei. În sfârşit, fragmentele în cauză reprezintă o sursă importantă pentru studierea istoriei aristotelismului în epoca elenistică şi a filosofiei elenistice în general.

Majoritatea surselor primare ale fragmentelor şi mărturiilor – preluate de la comentatorii peripatetici şi neo-platonici (Alexandru din Aphrodisias, Themistios, Syrianus, Proclus, Porfir, Simplicius, Iamblichos, Elias), de la filosofi elenistici ca Philon, Sextus Empiricus, Philodemos, de la diverşi biografi, doxografi, de la autori eclectici ca Diogenes Laertios, Plutarh, Stobaios, Athenaios, sau de la teologi creştini (Clement Alexandrinul), dar şi din tratatele de maturitate redactate de însuşi Aristotel – reprezintă texte greceşti, la care se adaugă complexul operelor filosofice ale lui Cicero şi ale altor autori ai latinităţii clasice sau târzii (Quintilian, Seneca, Augustin).

Selectarea fragmentelor şi stabilirea textelor urmează ediţia lui W. D. Ross Aristotelis Fragmenta Selecta (Oxford, Clarendon Press, 1955). Alăturat, varianta românească va cuprinde o amplă secţiune de note şi comentarii, conţinând prezentarea generală a fiecărei lucrări, informaţii despre personajele citate de autorii antici şi explicaţii asupra pasajelor-cheie, care au suscitat opinii divergente ale diverşilor comentatori moderni.

Mihnea MOROIANU