Epicur şi epicureismul sunt subiecte aproape ignorate în România, într-un moment când interesul pentru acest mare filosof al Antichităţii este remarcabil în Occident, dovadă numeroasele studii şi cărţi apărute în ultimele decenii. Culegerea Epicurea alcătuită de Adelina Piatkovski în anii 90, bazată pe reciclarea vechilor traduceri ale lui C. Balmuş din Diogenes Laertios, cap. X, este marcată de destule erori de traducere şi de interpretare şi este incompletă. Volumul pe care îl propun ar trebui să suplinească această lipsă, dar şi să contribuie sub raport ştiinţific la studiile epicureene în general prin unele dintre interpretările noi propuse.

Volumul va avea următoarea structură: A. Texte ale lui Epicur păstrate integral. Cuprinde:
  1. Cele trei scrisori rezumative: Scrisoarea către Herodotos, Scrisoarea către Pythocles și Scrisoarea către Menoiceus.
  2. Cele două culegeri de maxime: Maximele capitale și Gnomologium Vaticanum.
  3. Testamentul lui Epicur.

B. Fragmente din alte scrieri ale lui Epicur, neajunse la noi integral. Aici se cuprind  atât citate aflate în operele unor autori antici, precum Cicero, Seneca, Plutarh, Diogenes Laertios, Aetios, Lactantius etc., cât și unele fragmente relevante mai ales din lucrarea Despre natură, descoperite pe papirii așa numitei „biblioteci epicureene” de la Herculanum. C. Texte antice despre Epicur și epicureism: Cuprinde un compediu al relatărilor antice despre Epicur și filosofia epicureană, considerate de mine indispensabile pentru înțelegerea acestei gândiri. Printre ele, se vor regăsi mai ales unele pasaje relevante din poemul lui Lucretius Carus, De rerum natura, precum și câteva pasaje mai lungi din Sextus Empiricus și Diogenes Laertios.

D. Aparat interpretativ și critic. Cuprinde:
  1. O introducere cuprinzătoare în filosofia lui Epicur și epicureism.
  2. Note comprehensive la textele traduse.
  3. Index nominum, Glossarium epicureum.
  4. Bibliografie.

Pentru traducerea, în majoritate din greaca veche, cât și din latină, a textelor epicureene la care mă refer mai sus, voi folosi ca text de bază cea mai bună ediție existentă a operelor lui Epicur, Epicuro – Opere, editor G. Arrighetti, Torino, Einaudi, 1973. De asemenea, culegerea lui H.Usener, Epicurea,(1885) a textelor de și despre Epicur rămâne indispensabilă.

 

Andrei Cornea